Ai un lot care „se trage” greu la aplicare, iar reflexul e să mai adaugi puțină apă, solvent sau aditiv. Problema e că, de multe ori, nu rețeta s-a schimbat prima, ci condițiile în care o măsori.
Dacă lucrezi cu vopsele, lacuri sau paste pigmentare, un viscozimetru Krebs – ce înseamnă KU și cum îl interpretezi devine întrebarea practică înainte de orice ajustare. KU (Krebs Units) e limbajul scurt prin care atelierul și laboratorul pot vorbi despre comportamentul la amestecare și aplicare, dar doar dacă măsurarea e făcută comparabil de la o zi la alta.
KU: ce descrie, concret, și ce NU îți spune
Viscozimetrul Krebs (tip Stormer/Krebs) estimează vâscozitatea prin rezistența pe care o opune proba unei palete care se rotește. În practică, KU te ajută să înțelegi „cât de greu curge” materialul la un regim de forfecare specific instrumentului – suficient cât să compari loturi, să prinzi deviații și să controlezi consistența.
Ce e util să ții minte:
- KU e excelent pentru comparații între loturi, rețete apropiate și aceeași metodă de lucru.
- KU nu e o fotografie completă a reologiei: două produse pot avea același KU și totuși să se comporte diferit la pensulare, pulverizare sau nivelare.
- Conversiile directe în cP/mPa·s sunt, de regulă, orientative și depind de temperatură, densitate și calibrare; dacă ai nevoie de echivalențe, folosește tabelele și procedura internă, nu „o regulă de pe internet”.
Un trade-off clasic apare aici: poți măsura rapid (și să iei decizii rapide), sau poți măsura atent (și să eviți reglaje care îți rezolvă azi aplicarea, dar îți strică stabilitatea peste o săptămână).
3 verificări rapide înainte să „atingi” rețeta
Imaginează-ți un scenariu realist: e luni dimineața, ai o comandă de livrat, iar operatorul îți spune că materialul „e mai gros ca vinerea trecută”. În loc să sari direct la ajustare, fă cele trei verificări de mai jos. Îți iau 5–10 minute, dar îți pot salva o zi întreagă de „ping-pong” între producție și QC.
1) Temperatura probei: diferența invizibilă care îți mută KU
Prima întrebare verificabilă: la ce temperatură măsori? O probă luată din hală la 12–15°C și una lăsată pe banc la 23°C pot da rezultate diferite fără ca rețeta să fie „vinovată”.
Un obicei simplu: notează temperatura și folosește același interval (de exemplu, 23 ± 2°C) sau lasă proba să se stabilizeze 15–20 de minute înainte de citire. În prima săptămână în care impui regula asta, de obicei vezi imediat scăderea „alarmelor false” între ture.
2) Pregătirea probei: aerul și sedimentele îți păcălesc lectura
A doua verificare: cum ai pregătit proba? Două lucruri strică frecvent citirea:
- bulele de aer (mai ales după agitare intensă) cresc rezistența aparentă;
- sedimentarea/stratificarea (pigmenți, umpluturi, agenți matanți) face ca tu să măsori, de fapt, o zonă mai densă sau mai „slabă” din recipient.
În practică, vrei o omogenizare suficientă cât să fie reprezentativă, dar nu atât de agresivă încât să încarci proba cu aer. Dacă ai dubii, fă un test de 2 minute: amestecă moderat, lasă 60–90 secunde să se ridice bulele mari, apoi măsoară. Dacă KU „cade” vizibil după pauză, știai deja că măsurai aer, nu material.
3) Repetabilitatea citirii: 3 măsurători scurte, nu una „norocoasă”
A treia verificare: poți repeta rezultatul? O singură citire poate fi influențată de poziționare, de cât de bine a fost curățată paleta sau de cât material a rămas pe pereții cupei.
Fă trei citiri consecutive (cu reamestecare ușoară între ele) și notează:
- valoarea KU pentru fiecare citire;
- diferența maximă dintre ele;
- dacă proba pare să se „îngroașe” sau să se „subțieze” pe măsură ce o forfecă paleta.
Dacă ai variații mari, nu ajusta rețeta încă. Mai întâi rezolvă cauza: curățare, poziționare, timp de stabilizare, procedură de prelevare.
În momentul în care vrei să faci măsurarea repetabilă, contează mult instrumentul pe care îl folosești și modul de lucru. Ca reper, poți vedea un exemplu de echipament (și ce urmărești la utilizare) în portofoliul Chemco Trade aici: viscozimetru Krebs (KU). Pagina îți oferă context despre tipul de aparat, ce specificații merită urmărite și de ce acestea te ajută concret când vrei rezultate comparabile, nu doar „un număr pe ecran”.
Cum interpretezi KU ca să iei decizii mai sigure (și să nu creezi alte probleme)
După cele trei verificări, KU începe să fie util pentru decizii. Două idei simple fac diferența:
- Compară în perechi, nu în gol. Raportează întotdeauna la o referință: lotul „bun”, o probă martor sau o țintă internă (de ex. interval KU acceptat pentru aplicare).
- Uită-te la „povestea” valorilor, nu la o singură cifră. Dacă KU e în interval, dar îți crește de la citirea 1 la citirea 3, poate ai tixotropie pronunțată sau un sistem care se „leagă” sub forfecare – iar asta poate influența nivelarea sau pulverizarea.
Un beneficiu realist al disciplinei de măsurare: mai puține reglaje reactiv-emoționale. În loc să „îndrepți” materialul după impresie, îl ajustezi doar când ai semnal clar, repetabil.
Ca să transformi asta într-un obicei, ajută să ai un mini-jurnal standardizat pentru fiecare măsurare. De exemplu:
- data/ora și operatorul;
- temperatura probei;
- metoda de omogenizare (timp + tip mixer);
- tipul de recipient/cupă și volumul de probă;
- 3 citiri KU + media;
- observații vizuale (bule, particule, sediment).
Când ai nevoie de „imaginea de ansamblu” și ce să pregătești pentru QC
Dacă după verificări KU rămâne în afara intervalului, următorul pas nu e neapărat „mai mult diluant”. De multe ori, cauza e în amonte: dozare, dispersie, variația materiei prime, timp de maturare, sau o schimbare de procedură într-o tură.
În astfel de situații, e util să privești controlul vâscozității ca parte dintr-un set mai larg de testare: densitate, finețea de măcinare, stabilitate la depozitare, compatibilitate aditivi, condiții de aplicare. Dacă vrei să vezi opțiuni și instrumente folosite uzual în controlul calității (nu doar pentru vâscozitate), merită să arunci o privire pe aparatură de laborator pentru controlul calității. E o perspectivă utilă asupra măsurătorilor care, împreună, îți confirmă dacă abaterea de KU e un simptom al procesului (de exemplu, dispersie sau dozare) sau o problemă reală de formulă.
În final, regula de aur rămâne simplă: ajustează rețeta doar după ce ești sigur că ai măsurat corect. Într-un flux bine pus la punct, viscozimetrul Krebs nu e un „judecător” al produsului, ci un instrument care îți arată, rapid, dacă ești pe același drum ca ieri.
