La mezeluri, cifra care te interesează cel mai mult este procentul de carne din produs, dar el nu se citește singur: trebuie corelat cu lista de ingrediente, cu tipul de carne declarat și cu adaosurile (apă, amidon, proteine vegetale, aditivi, sare). Un mezel cu mai multă carne și o listă scurtă este, de regulă, o alegere mai simplă decât unul cu multe adaosuri.

Ce sunt mezelurile, pe scurt

Mezelurile sunt produse din carne prelucrată, care pot fi crude, fierte, afumate, uscate sau maturate: salamuri, parizer, cârnați, șuncă, pastramă, bacon, jumări. Prelucrarea include, de obicei, sărare, condimentare, uneori adăugarea de conservanți și antioxidanți, pentru a prelungi durata de păstrare. De aceea, au un conținut de sare mai mare decât carnea proaspătă și se consumă, în recomandările generale de alimentație, cu moderație.

Pasul 1: Citește denumirea exactă a produsului

Denumirea poate spune mai mult decât imaginea. „Șuncă”, „specialitate din carne”, „preparat din carne” sau „produs pe bază de carne” nu înseamnă același lucru. În general, denumirile mai scurte și mai simple indică un produs mai apropiat de carne propriu-zisă, iar cele care adaugă formulări precum „specialitate” sau „tip” pot indica rețete cu mai multe adaosuri. Compară mereu denumirile când alegi între două produse.

Pasul 2: Caută procentul de carne

Producătorii indică, în lista de ingrediente, cantitatea de carne folosită, adesea între paranteze sau cu mențiunea „carne din X g la 100 g produs”. Atenție: aceasta poate fi cantitatea de carne folosită la fabricare, nu neapărat cea din produsul finit, care a pierdut apă. Un procent mai mare de carne este, în principiu, un semn bun, dar compară produsele de același tip (șuncă cu șuncă, parizer cu parizer).

Pasul 3: Verifică ce fel de carne este

Lista poate menționa „carne de porc”, „carne de pui”, „carne de vită” sau „carne separată mecanic”. Aceasta din urmă este un produs obținut prin separarea mecanică a cărnii de oase și are o calitate nutrițională diferită față de carnea tăiată. Dacă preferi carnea propriu-zisă, caută produse în care denumirile cărnii sunt clare și simple, fără formulări vagi.

Pasul 4: Uită-te la adaosuri

După carne, se enumeră apa, sarea, amidonul, proteinele vegetale, fibrele, zahărul sau siropurile, condimentele, aromele, potențiatorii de gust și aditivii (nitriți, fosfați, antioxidanți etc.). Nu toți aditivii sunt la fel și nu e nevoie să te sperii de fiecare denumire, dar o listă foarte lungă indică un produs mai procesat. Apa, amidonul și proteinele vegetale pot „umple” produsul și reduc procentul de carne.

  • lista scurtă (carne, sare, condimente) este un bun semn;
  • amidonul, proteina de soia, fibrele adăugate arată un produs cu umplutură;
  • zahărul sau siropul într-un produs sărat sunt de obicei adaosuri de aromă și de textură;
  • nitritul este folosit pentru conservare și culoare; dacă ești preocupat, citește mențiunile și consumă cu măsură.

Pasul 5: Citește valorile nutriționale

Tabelul nutrițional arată conținutul de grăsimi, grăsimi saturate, proteine și sare la 100 de grame. Mezelurile pot avea cantități mari de sare și de grăsimi saturate. Compară produsele între ele și alege-le pe cele cu valori mai mici ale acestor două componente. Dacă ai tensiune arterială crescută sau alte afecțiuni, consultă medicul sau dieteticianul înainte de a include regulat mezeluri în meniu.

Pasul 6: Alege felul în care le consumi

Mezelurile nu trebuie neapărat excluse, dar pot fi tratate ca un ingredient ocazional, nu ca bază a mesei. Un sandviș cu legume proaspete, o felie subțire de șuncă bună și pâine integrală este mai echilibrat decât unul cu grămezi de mezeluri. Poți folosi mezelurile ca accent de gust în supe sau în preparate cu legume, în cantități mici.

Erori de interpretare frecvente

  • confuzia dintre „fără conservanți” și „fără sare”, care nu au legătură între ele;
  • presupunerea că un mezel din carne de pasăre este automat mai ușor, deși poate conține la fel de multă sare;
  • compararea produselor după preț pe bucată, nu pe kilogram;
  • ignorarea porției: două felii subțiri sunt altceva decât patru felii groase;
  • alegerea după fotografia de pe ambalaj, care arată rar produsul real.

O verificare de zece secunde a etichetei, făcută de câteva ori, îți formează un reflex. După un timp, vei recunoaște la prima vedere produsele cu lista scurtă și cu un conținut rezonabil de carne.

Cum compari două produse în practică

Criteriu Produs A (simplu) Produs B (cu multe adaosuri)
Denumire Șuncă Specialitate din carne
Ingrediente Carne, sare, condimente, conservant Carne, apă, amidon, proteină, arome, potențiatori
Procent de carne Ridicat Mai redus
Preț pe kilogram Mai mare Mai mic, dar cu mai puțină carne reală

Prețul mai mic al produsului B poate părea avantajos, dar atunci când scazi apa și adaosurile, costul real al cărnii poate fi apropiat sau chiar mai mare. De aceea, merită să raportezi prețul la conținutul de carne, nu doar la greutate.

Un ultim reper: dacă pe ambalaj nu găsești procentul de carne, produsul nu e obligatoriu mai slab, dar ai mai puține informații la dispoziție. În acest caz, compară cu alt produs care oferă date clare și alege-l pe cel mai transparent.

Ce faci la raionul de carne proaspătă

Dacă vrei un control mai bun al sării și al adaosurilor, alternativa este să pregătești acasă carne coaptă sau fiartă și să o feliezi pentru sandvișuri. O bucată de piept de pui sau de curcan la cuptor, condimentată simplu, ține câteva zile la frigider. Pentru informații despre alegerea cărnii proaspete, de la aspect până la transport, merită parcurs materialul alegerea cărnii proaspete.

Mai multe repere pentru alegerile din magazin se găsesc în secțiunea de cumpărături.

Cine vrea să vadă cum se leagă totul de meniul zilnic poate continua cu DietaLive.